Uscăciunea vaginală la menopauză: de ce apare și ce opțiuni de tratament există

Uscăciunea vaginală este un simptom frecvent în perioada menopauzei, dar despre care multe femei vorbesc cu dificultate. Poate provoca usturime, mâncărime, senzație de arsură sau durere în timpul contactului sexual și, uneori, poate fi însoțită de simptome urinare.

Simptomele pot afecta confortul zilnic și viața sexuală, iar intensitatea lor diferă mult de la o femeie la alta.

Este o consecință frecventă a menopauzei, dar asta nu înseamnă că trebuie pur și simplu acceptată. Există mai multe opțiuni de tratament, iar alegerea lor depinde de intensitatea simptomelor, istoricul medical și preferințele fiecărei paciente.

De ce apare uscăciunea vaginală la menopauză

În perimenopauză și menopauză, ovarele produc din ce în ce mai puțin estrogen. Efectele acestei schimbări nu se limitează la ciclul menstrual: estrogenul influențează inclusiv țesuturile vaginale, vulvare și tractul urinar.

Scăderea estrogenului poate determina:

• subțierea și fragilizarea mucoasei vaginale;
• reducerea lubrifierii naturale;
• pierderea elasticității țesuturilor;
• usturime, arsură sau iritație;
• durere în timpul contactului sexual;
• simptome urinare, precum urinări frecvente, senzație de urgență sau infecții urinare recurente.

Acest ansamblu de manifestări poartă numele de sindrom genito-urinar al menopauzei. Termenul include simptomele vaginale și vulvare, dar și pe cele urinare care pot apărea odată cu scăderea nivelului de estrogen.

Cum se manifestă uscăciunea vaginală

Simptomele diferă de la o femeie la alta. Pentru unele paciente, uscăciunea devine evidentă mai ales în timpul contactului sexual. Pentru altele, disconfortul este prezent și în timpul zilei: la mers, la sport, când stau pe scaun sau când poartă haine mai strâmte.

Pot apărea:

• senzație de uscăciune sau de piele care „ține”;
• usturime, arsură sau mâncărime vaginală ori vulvară;
• durere în timpul sau după contactul sexual;
• mici fisuri, iritații sau sângerare ușoară după contact;
• scăderea dorinței sexuale, mai ales atunci când apare teama de durere;
• urinări frecvente sau urgente;
• usturime la urinare;
• infecții urinare recurente.

Uscăciunea vaginală poate apărea împreună cu alte simptome ale menopauzei, precum bufeurile sau transpirațiile nocturne, dar poate fi și singura manifestare.

Uscăciunea poate afecta și labiile și zona vulvară

Uneori problema este descrisă mai degrabă ca „labii uscate”, usturime sau sensibilitate a pielii din zona intimă decât ca uscăciune vaginală propriu-zisă.

Și țesuturile vulvare sunt influențate de estrogen. Odată cu scăderea nivelului hormonal, pielea poate deveni mai subțire și mai sensibilă la frecare sau la produsele de igienă.

De aceea, disconfortul poate apărea nu doar la contact sexual, ci și la ștergere, în timpul sportului sau atunci când porți lenjerie ori haine strâmte.

În funcție de simptome, pot fi utile produse emoliente sau hidratante potrivite pentru zona intimă, iar în anumite situații poate fi recomandat tratamentul local cu estrogen.

Durerea la contact sexual nu înseamnă lipsă de dorință

Atunci când contactul sexual devine dureros, este ușor ca problema să fie interpretată drept o scădere a interesului sexual.

În realitate, uscăciunea și fragilitatea mucoasei pot face contactul neplăcut chiar dacă dorința și apropierea față de partener sunt neschimbate.

În timp, anticiparea durerii poate reduce însă dorința sexuală. De aceea este important să tratăm cauza disconfortului, nu să reducem întreaga problemă la „libido”.

Articolul continuă mai jos

Când este indicat un consult ginecologic

Este bine să discuți cu medicul dacă uscăciunea persistă, dacă apare durere în timpul contactului sexual sau dacă simptomele încep să îți afecteze viața de zi cu zi ori intimitatea.

Consultul este important și pentru a exclude alte afecțiuni care pot produce simptome asemănătoare.

Solicită o evaluare medicală mai ales dacă apar:

• sângerări după contactul sexual;
• orice sângerare după 12 luni fără menstruație;
• secreții vaginale neobișnuite;
• leziuni, răni, pete albe sau noduli la nivelul vulvei;
• durere pelvină persistentă;
• usturime la urinare, febră sau alte semne care pot sugera o infecție urinară.

Prezența acestor simptome nu înseamnă neapărat că există o problemă gravă. Este însă important ca ele să fie evaluate și să nu fie atribuite automat menopauzei.

Ce tratamente există pentru uscăciunea vaginală

Tratamentul depinde de intensitatea simptomelor și de modul în care acestea îți afectează viața.

Contează dacă există durere la contact, simptome urinare sau infecții urinare recurente, precum și istoricul medical și eventualele contraindicații pentru tratamentele hormonale.

Lubrifianți pentru contactul sexual

Lubrifianții sunt utilizați în timpul contactului sexual pentru a reduce frecarea și disconfortul.

Există produse pe bază de apă, silicon sau ulei, iar alegerea depinde în mare parte de preferințele personale.

Lubrifiantul oferă însă un efect temporar. El poate face contactul sexual mai confortabil, dar nu tratează modificările țesuturilor determinate de scăderea estrogenului.

Dacă durerea persistă, merită investigată cauza și discutate și alte variante de tratament.

Hidratante vaginale

Spre deosebire de lubrifianți, hidratantele vaginale sunt folosite regulat, nu doar în timpul contactului sexual.

Ele pot reduce senzația de uscăciune și disconfortul zilnic și sunt utile mai ales în formele ușoare ale sindromului genito-urinar al menopauzei.

Este important ca produsul ales să fie bine tolerat. Produsele parfumate sau care conțin ingrediente iritante pot agrava simptomele unei mucoase deja sensibile.

Dar tratamentele „naturiste”?

Este firesc ca unele femei să caute mai întâi variante fără hormoni.

Dintre opțiunile non-hormonale, cele mai bine studiate sunt lubrifianții utilizați în timpul contactului sexual și hidratantele vaginale folosite regulat. Există și produse pe bază de acid hialuronic.

În schimb, uleiurile, extractele din plante sau produsele parfumate trebuie folosite cu prudență. Faptul că un produs este „natural” nu înseamnă automat că este potrivit pentru o mucoasă sensibilă.

În plus, lubrifianții pe bază de ulei pot deteriora anumite tipuri de prezervative.

Dacă un produs provoacă usturime sau accentuează iritația, este mai bine să întrerupi utilizarea lui.

Estrogen vaginal local

Atunci când simptomele sunt persistente sau mai intense, una dintre opțiunile de tratament este estrogenul vaginal în doză mică.

Acesta se aplică direct la nivel vaginal și este disponibil, în funcție de produs, sub formă de cremă, ovule sau comprimate vaginale ori inel vaginal.

Tratamentul acționează direct asupra țesuturilor afectate și poate îmbunătăți uscăciunea, iritația, fragilitatea mucoasei și durerea în timpul contactului sexual. Poate fi util și pentru unele simptome urinare.

Estrogenul vaginal nu este același lucru cu terapia hormonală sistemică. Doza este mică, iar cantitatea absorbită în circulația generală este redusă.

Dacă ai avut cancer mamar sau uterin ori alte probleme medicale importante, decizia de a utiliza un tratament hormonal local trebuie luată individualizat și, atunci când este cazul, împreună cu medicul oncolog.

Terapia hormonală sistemică

Terapia hormonală pentru menopauză poate ameliora simptome precum bufeurile și transpirațiile nocturne și poate avea efect și asupra simptomelor vaginale.

Atunci când problema principală este însă uscăciunea vaginală, tratamentul local este adesea suficient și acționează direct asupra zonei afectate.

Alegerea terapiei se face individual, în funcție de vârstă, momentul instalării menopauzei, simptome, istoricul medical și raportul dintre beneficii și riscuri.

Alte tratamente și proceduri

Pentru anumite paciente există și alte tratamente eliberate pe bază de prescripție, care acționează asupra țesuturilor vaginale prin mecanisme hormonale sau asemănătoare hormonilor.

În ceea ce privește procedurile cu laser sau radiofrecvență, acestea sunt promovate uneori pentru tratamentul simptomelor vaginale asociate menopauzei. Dovezile disponibile în prezent nu susțin însă utilizarea lor de rutină pentru sindromul genito-urinar al menopauzei.

Dacă ți se recomandă o astfel de procedură, este util să întrebi care sunt beneficiile așteptate, riscurile, alternativele și dovezile care susțin recomandarea.

Ce poți face până ajungi la consultație

Câteva măsuri simple pot ajuta la reducerea iritației:

• evită spălăturile intravaginale;
• evită parfumurile intime și produsele agresive;
• folosește pentru igiena externă produse blânde, fără parfum;
• alege lenjerie comodă, care nu freacă zona vulvară;
• folosește un lubrifiant dacă apare disconfort în timpul contactului sexual;
• evită tratamentele repetate pentru candidoză dacă diagnosticul nu a fost confirmat.

Uscăciunea și iritația asociate menopauzei pot semăna uneori cu simptomele unei infecții, motiv pentru care tratamentele antifungice luate repetat fără un diagnostic clar pot să nu rezolve problema.

Dacă simptomele persistă, merită să fie evaluate.

Ce se întâmplă la consultație

În primul rând, vom discuta despre simptome: când au început, cât de des apar și dacă sunt prezente doar în timpul contactului sexual sau și în restul timpului.

Este important să știm dacă există și sângerări, secreții vaginale, mâncărime, simptome urinare sau infecții repetate.

Examenul ginecologic poate arăta dacă mucoasa vaginală este subțiată, iritată sau fragilă și poate ajuta la identificarea altor posibile cauze ale simptomelor.

În funcție de situație, pot fi recomandate și investigații suplimentare, de exemplu teste pentru infecții, testul Babeș-Papanicolau dacă nu este la zi, ecografie sau alte investigații.

Scopul consultației este să stabilim cauza simptomelor și să alegem tratamentul potrivit.

Întrebări frecvente